Directed by Radu Alexandru Nica
Piesele lui Marius von Mayenburg - unul din cei mai jucați dramaturgi
germani actuali - descriu o lume lipsitã de speranțã, în care autorul
dã cuvântul celor marginalizați, personaje cu o existențã subversivã și
provocatoare, dominate de un etern conflict cu sine, dar și cu mediul
subiectiv în care se gãsesc.
Regizorul RADU ALEXANDRU NICA
Nãscut în anul 1979 la Sibiu, Radu Alexandru Nica a absolvit în
2004 Secția Regie a Departamentului de Teatru de la Facultatea de
Litere a Universitãții Babeș-Bolyai din Cluj (clasa Mona Chirilã). În
perioada 2001 - 2003 a fost bursier la Academia de Teatru „August
Everding” din München. A studiat Teatrologie la
Ludwig-Maximilians-Universität München. În acest timp a fost asistent
de regie la douã producții ale Teatrului „Metropol” din München. În
aceeași perioadã monteazã „Cântãreata chealã”, de Eugène Ionesco, și „Push up 1-3”, de Roland Schimmelpfennig. Din august 2004 e regizor
angajat al Teatrului Național „Radu Stanca” - Sibiu.
În perioada 2004-2005 semneazã regia la urmãtoarele piese: I hired a contract killer de Aki Kaurismäki, Nora dupã H. Ibsen, Norway today de Igor Bauersima. Cu piesa I hired a contract killer participã în decursul anului 2004 la urmãtoarele festivaluri: Festivalul Interetnic de Teatru - Temeswar, 2004; Festivalul Național de Teatru - Sibiu, 2004; Festivalul Național de Teatru „I. L. Caragiale” - București, 2004. A fost distins cu Premiul pentru Debut al Uniunii Teatrale din România (UNITER) pentru 2004. Cuvântul regizorului „Chip de foc” vorbește despre conflictul între generații și despre problematica familiei, fãrã a lãsa neobservat faptul cã este în același timp și o poveste de dragoste. O dragoste care tocmai prin forța și intensitatea cu care este trãitã provoacã incestul, paricidul, sinuciderea. Prezenta montare încearcã sã identifice motivele pentru care personajele acționeazã astfel, conferindu-le o aurã de generozitate, fãrã a intra în zona grotescului, fãrã a se adopta o perspectivã moralistã. Ingenuitatea iubirii, pasiunea cu care acest sentiment este trãit, disculpã faptele personajelor. Pe de altã parte, lipsa de comunicare provoacã discontinuitãți în relațiile dintre parteneri sau în cele dintre pãrinți și copii. Este mecanismul subtil care se declanșeazã din pricina unor motive ce rãmân adeseori nedecelabile. Dragostea este paradoxal sursã a rãului, dragostea excesivã distruge, damneazã și duce la lipsã de comunicare. Și, ca în „Natural Born Killers” al lui Oliver Stone, în aceasta constã subversivitatea mesajului montãrii. Dragostea intrã într-un fel de rutinã, care o desfigureazã. Ea devine egocentricã sau prea tolerantã, cum este cazul relației pãrinți-copii. Motivul întregii piese este evoluția dragostei dintre Kurt și Olga. Cele douã planuri, al focului și al dragostei, se contopesc, pentru a se despãrtâți în final în mod irevocabil. „Chip de foc” este un spectacol despre moarte. Despre moartea justificatã prin dragoste. Radu Alexandru Nica
Direction assistants: Ana-Maria Enescu, Andrea Nistor
„Montarea regizorului oaspete al instituţiei timişorene, Radu Alexandru Nica, din Sibiu, e provocare curată pentru cuminţi. Are sclipiri novatoare, e nebânuit de interesant. Gândul că Isolde Cobeţ, Georg Peetz, Ioana Iacob, Alexandru Mihăescu şi Radu Miodrag Vulpe (alcătutind distribuţia) sunt aici actori de pantomimă, revine din vreme în vreme. E la vedere strădania generală şi plăcere a jocului. din: Chip de foc, faţă ascunsă, de Ciprian Marinescu, în: Prima oră, 14 februarie 2005 O alegere posibilă posibilă, chiar bună în sensul reprezentativităţii curentului şi al scriiturii, iar pentru Teatrul German o revigorantă repliere în actualitate. (...) O montare închegată, tranşantă, aproape nealterată de trivialitatea pe care un astfel de text o lasă să mustească ameninţător. Fiindcă, la urma urmei, este o poveste despre disoluţia familiei văzută ca simptom al cangrenei sociale: doi fraţi incestuoşi care-şi defulează, incendiind clădiri, eşecul relaţiei cu părinţii (...)”